Radio România și-a pus online, sub licență liberă, 15.062 de înregistrări din arhivă: muzică populară, tangouri pe discuri de ebonită, concerte de la Ateneu, poezie recitată, povești de la „Noapte bună, copii!”. Sunt toate pe Culturalia și în Europeana, dar ca listă de fișe. Acum stau toate pe scala unui aparat de radio cu lămpi. Doar că pe scală, unde aparatele vechi aveau București, Praga, Paris, sunt ani: de la 1927 la 2019.

Apeși „Ascultă”, lămpile se încălzesc, iar când acul ajunge pe o înregistrare, ochiul magic verde se închide și auzi sunetul, direct din arhivă. Între ele, fâșâit. Iar fâșâitul spune și el ceva: din anii 1941–1949 colecția conține doar zece înregistrări datate: șapte piese de muzică populară din 1942 și trei din 1943, între ele George Enescu la pian, cu violistul Alexandru Rădulescu.

Cea mai veche dată e 1927: discuri His Master’s Voice cu Corul Societății „Carmen” și cuplete de revistă cântate de Constantin Tănase. Urmează baritonul Jean Athanasiu, în 1928, Grigoraș Dinicu la vioară, în 1930, apoi tangouri ca „Zaraza” (1931). Anul cu cele mai multe înregistrări datate e 1967: 1.178, aproape nouă din zece poezie; 1.028 provin din emisiunea „Moment poetic”. Muzica e mai rară decât s-ar crede: din 5.529 de înregistrări din benzile de muzică, doar 71 au o dată dinainte de 1950.

Fiecare post spune ce înseamnă data lui: ziua difuzării, ziua înregistrării, anul în care banda a intrat în arhivă sau o dată pe care fișa n-o explică.

Scrie anul în care te-ai născut și vezi ce a păstrat radioul din el. Sau apasă „Discuri” și răsfoiește raftul de ebonită, cotă cu cotă. Vezi mai puţin

Marius Comper

/mariuscomper.uk/pe-unde/

 

 

 

Source