studio de videochatstudio de videochat

Aveam 26 de ani și lucram deja de 3 ani într-o corporație foarte cunoscută din București. Ba chiar avansasem de curând la poziția de Team-Leader senior, ceea ce automat mi-a adus mai multe responsabilități, dar și un salariu cu 600 lei mai mare. Timp liber nu prea aveam, programul fiind de Luni până Vineri, de la 09:00 la 18:00. Sigur ca programul ăsta era doar în Contractul de Muncă, pentru că în realitate, lucram aproximativ 12 ore în fiecare zi. Și nu, nu eram plătită în plus pentru asta, dar task-urile erau atât de multe și de dificil de făcut, încât… mna, probabil întelegeți la ce mă refer.

Reclamele la videochat sunt peste tot

Și, pentru că reclamele la studiourile de videochat din București sunt peste tot, de la rețelele de socializare, la reclame stradale, am decis să mă documentez și să văd despre ce este vorba mai exact. Am cautat pe Google ”studiouri videochat”, precum și ”păreri studiouri videochat” și uite așa am început documentarea.

Sigur că nu mă puteam opri doar la asta, mai ales că, pe măsură ce căutam, îmi dădeam seama că nu era deloc așa cum îmi imaginasem eu. Așa că am decis să îmi iau o săptămână concediu de la corporație și să merg la câteva interviuri la cele mai mari studiouri de videochat din București și să văd despre ce este vorba. Zis și făcut!

Primul interviu la un studio de videochat, un eșec total

Emoții peste emoții, nu știam exact ce să întreb. Am fost uimită că interviul a avut loc cu un bărbat, ceea ce din start pentru mine era un mare minus (pe site-ul lor, se prezentau ca având echipă formată numai din femei). Nu m-am lăsat descurajată, așa ca am programat alte 3 interviuri, în urma research-ului pe care îl făcusem.

”Nu există studio perfect. Există studioul potrivit pentru tine, sau nu”

Când am ajuns la Charm Studio, lucrurile s-au schimbat pentru mine. Încă de la Recepție fetele au fost foarte zâmbitoare și drăguțe, iar interviul a fost departe de a fi unul convențional. A fost, mai degraba, o discuție cu o prietenă. Sau cel puțin eu așa m-am simțit: în largul meu. Am putut sa adresez toate întrebarile dubioase care îmi treceau prin cap, am putut în sfârșit să fiu eu.

Ce mi-a plăcut, în schimb, foarte mult, pe lângă personalul administrativ și locația absolut superba, a fost că la sfârșitul discuției, tipa de la HR nu a insistat absolut deloc să ”încep la ei”, așa cum s-a întamplat la celelalte interviuri. Ba chiar din contră! A fost foarte relaxată, mi-a spus să îi dau un semn când sunt decisă și m-a asigurat de faptul că voi face bani dacă voi munci.

Așadar, pentru fetele care încă mai stau pe gânduri, eu zic să vă luați inima în dinți și să veniți la o discuție. Timpul trece!