Termenul „prețuri de transfer” pare, la prima vedere, rezervat doar marilor corporații sau specialiștilor în fiscalitate internațională. Însă realitatea din România arată că tot mai mulți antreprenori locali ajung în contact direct cu acest subiect. Și nu e vorba doar de grupuri multinaționale. Chiar și o firmă românească, cu un partener extern din același grup sau cu o filială locală, intră automat într-un cadru de analiză specific. Înainte să apară întrebări din partea autorităților, e important să înțelegi cum funcționează acest mecanism și ce presupune el, în termeni practici.
Ce sunt, de fapt, prețurile de transfer?
La bază, prețurile de transfer sunt prețurile la care se desfășoară tranzacțiile între două entități afiliate. Poate fi vorba de vânzări de produse, prestări de servicii, împrumuturi sau orice alt tip de relație economică. Ce e important de reținut? Că aceste prețuri trebuie să reflecte condițiile de piață, adică exact cum s-ar fi negociat tranzacția dacă ar fi avut loc între două firme independente.
Mai simplu spus, autoritățile fiscale vor să se asigure că n-ai folosit relația cu firma „soră” din Ungaria, Germania sau chiar din România ca să transferi profitul dintr-o parte în alta, evitând astfel o parte din impozit.
Cine trebuie să se preocupe de acest subiect?
Mulți antreprenori își pun întrebarea asta. Aparent, e un domeniu care n-ar trebui să te privească dacă n-ai o firmă mare. Doar că aparențele pot păcăli. În România, obligația de a documenta prețurile de transfer revine firmelor care fac parte dintr-un grup de companii și care au tranzacții cu entități afiliate ce depășesc anumite plafoane.
Iar aceste plafoane nu sunt atât de ridicate pe cât s-ar crede. Există un prag de 200.000 euro pentru dobânzi, 250.000 euro pentru prestări de servicii și 350.000 euro pentru bunuri. Dacă firma ta are o relație economică repetată cu o altă entitate afiliată și trece de aceste limite, ești deja într-o zonă de risc.
De ce e important să înțelegi corect conceptul?
Pentru că neregulile legate de prețurile de transfer sunt tot mai frecvent verificate în timpul inspecțiilor fiscale. Fiscul românesc s-a adaptat rapid la practicile internaționale și vine în control cu echipe specializate în această zonă. Dacă dosarul tău nu e complet, lipsesc justificările pentru anumite prețuri sau apar discrepanțe evidente, poți ajunge la ajustări fiscale semnificative. Și la penalități.
Să înțelegi cum funcționează și cum trebuie documentate aceste prețuri e, practic, un instrument de protecție. Nu e doar o obligație birocratică.
Cum afli dacă tranzacțiile tale intră în sfera prețurilor de transfer?
Primul pas este să verifici dacă firma ta face parte dintr-un grup. Asta înseamnă că există cel puțin o altă firmă cu care împarți acționariatul sau care controlează firma ta. Apoi, te uiți la tipul și valoarea tranzacțiilor dintre cele două entități. Dacă există vânzări, servicii, licențe, împrumuturi sau leasinguri, ai deja o bază de analiză.
Nu contează că aceste tranzacții sunt „prietenești” sau că au fost făcute în interes comun. Din punct de vedere fiscal, trebuie tratate ca fiind între entități independente, iar prețurile trebuie comparate cu cele de pe piață.
Ce conține, concret, dosarul prețurilor de transfer?
Dosarul este format din mai multe secțiuni: descrierea grupului, informații financiare, tipul de relație cu firma afiliată, analiza funcțională (adică cine face ce în cadrul tranzacției), analiza comparabilității și justificarea metodei de stabilire a prețului.
Pe scurt, trebuie să explici de ce ai stabilit acel preț și de ce el este corect, raportat la condițiile pieței.
Aici apare de multe ori nevoia de asistență specializată. Nu pentru că n-ai putea să înțelegi, ci pentru că o analiză greșită sau incompletă poate crea probleme serioase în caz de control. Iar metodele de calcul, cum ar fi metoda prețului comparabil, metoda cost plus sau cea a marjei nete, presupun acces la baze de date și know-how contabil și juridic.
De ce nu e suficient să ai doar facturi corecte?
Pentru că, în cazul tranzacțiilor cu firme afiliate, fiscul nu se uită doar la existența unei facturi sau la plăți. Se uită dacă prețul facturat reflectă condițiile pieței. Chiar dacă ambele firme sunt de acord cu prețul stabilit, asta nu înseamnă că el e acceptabil fiscal.
Prin urmare, definiția prețurilor de transfer implică mai mult decât o simplă înregistrare contabilă. E o logică fiscală ce presupune demonstrarea echității tranzacției.
Ce riscuri apar dacă ignori acest subiect?
În primul rând, ajustări fiscale. Autoritățile pot decide că ai stabilit un preț incorect și îți pot recalcula profitul. Asta duce la impozite suplimentare. Apoi vin penalitățile, care pot fi considerabile, mai ales dacă se consideră că a existat rea-credință sau lipsă de documentare.
Pe lângă partea financiară, există și riscuri de imagine. În cazul unor companii cu activitate B2B, o inspecție fiscală soldată cu sancțiuni poate afecta parteneriatele. Nu în ultimul rând, există și un risc de blocaj operațional în cazul unui control extins.
Cum te pregătești eficient?
Poți începe cu o analiză internă a relațiilor cu entitățile afiliate. Identifică toate tranzacțiile, compară-le cu valorile de piață, vezi dacă ai documente justificative. Apoi, caută sprijin extern – de la un consultant specializat în prețuri de transfer. O echipă care cunoaște bine legislația locală, dar are și acces la baze de date relevante, te poate ajuta să construiești un dosar solid.
Mulți antreprenori aleg să apeleze la firme care se ocupă exclusiv de această zonă. Nu e o dovadă de slăbiciune, ci una de prudență. Dacă vrei să eviți surprizele în timpul unei inspecții fiscale, e una dintre cele mai bune investiții.
Ce înseamnă, concret, să respecți principiul valorii de piață?
Aceasta e o întrebare care apare des. Practic, înseamnă că tranzacția ta cu firma afiliată trebuie să aibă același preț și aceleași condiții ca o tranzacție similară cu o firmă independentă. Dacă vinzi un produs cu 100 de lei către un client extern și cu 50 de lei către firma afiliată, trebuie să poți justifica diferența.
Uneori, diferențele pot fi explicate. De exemplu, dacă firma afiliată suportă riscuri mai mari sau oferă servicii suplimentare. Alteori, diferențele nu au justificare și aici apar problemele.
A înțelege definiția prețurilor de transfer nu înseamnă doar să citești legea, ci să înțelegi cum aplici acest principiu în fiecare tranzacție.