La 15 ianuarie sărbătorim, anual, Ziua Culturii Naţionale. Data coincide cu cea a naşterii poetului Mihai Eminescu (1850-1889), o zi în care nu numai celebrăm un mare creator, dar şi una de reflecţie asupra a ceea ce este cultura românească şi asupra proiectelor culturale de interes naţional. Ziua Culturii Naționale se sărbătorește atât în România cât și în Republica Moldova la această dată. Motivul pentru care a fost aleasă ziua lui Eminescu drept Zi a Culturii Naţionale ar putea fi acela că este poetul „nepereche” al neamului românesc sau acela că personalitatea marcantă a lui Mihai Eminescu – nu doar poet, ci şi în jurnalist și filosof – i-a impresionat foarte mult pe contemporanii săi şi pe cei din generaţiile următoare . Inteligenţa lui, cultura de nivel european, bogăţia şi farmecul limbajului eminescian nu au rămas neobservate, ele au fost apreciate de oamenii simpli dar și de personalități culturale. Suntem perfect de acord cu Adrian Păunescu :
„Dacă n-ar fi Eminescu
Viaţa nu ne-ar fi nimic.
El Moldovei îi e fiul
Şi Munteniei nepot
L-a-nfiat întreg Ardealul
Eminescu-i peste tot.
Într-o lume relativă
Mai avem un nume sfânt
Eminescu-i România
Tăinuită în cuvânt”
dar și cu Gina Luca, poetă iernuțeancă, autoarea volumului de poezie „ Gara himerelor”, carte lansată la Biblioteca Orășenească Iernut:
„…dar slova ta Părinte, mă-ncinge cu-al ei foc.
Și uit. Da, uit de mine, și-n toate mi-apari Tu,
Cu „daimonu-ți lăuntric” ce-a rupt orice tabu…
Și parcă mi te văd, Luceafăr peste astre,
Cu blânda ta dojană mustrând vinile noastre.
Dac-ar trece printre noi, oare, câți l-am recunoaște?
Câți din noi și-ar scoate fesu-n fața celui care naște
Limba, doina românească, dragostea de țara-mumă,
Gloria neamului nostru, ce în suflet și-o însumă ?
………………………………………………….
Nu era nici sfânt, nici laic, nici bețivul cum zic unii,
El a fost, va fi și este Dumnezeul națiunii,
Cu defecte și cu patimi, dar cu dragoste de țară,
Cel ce-a salutat o viață, cu mândria lui plenară:
„Să trăiască nația!”, răspunzând „Hai, sus cu dânsa!
Să fim daci, să fim români, să trăim liberi într-însa!”.
Multe s-au mai spus de dânsul, că e demon, că-i divinul…
Însă peste limba noastră EMINESCU e Aminul !…”
Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoşani. „Poetul nepereche” a fost şi prozator, dramaturg, filozof şi jurnalist. Critica literară postumă l-a catalogat drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
Având o bună educaţie filosofică, opera sa poetică a fost influenţată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică – de la Heraclit la Platon, dar şi de marile sisteme de gândire ale romantismului – de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant, precum şi de cele ale lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel. Membru activ al societăţii „Junimea”, Eminescu a fost şi unul dintre redactorii renumiţi ai ziarului „Timpul”. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar trei ani mai târziu a plecat să studieze la Viena. Cu toate că a trăit numai 39 de ani, a lăsat posterităţii o creaţie literară foarte amplă – poezii, proză, dramaturgie -, dar şi publicistică. Manuscrisele lui Mihai Eminescu, adunate în 46 de volume (care însumează aproximativ 14.000 de file) au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în 25 ianuarie 1902. Eminescu a murit în 15 iunie 1889, la Bucureşti. A fost ales, post-mortem (28 octombrie 1948), membru al Academiei Române.