Ecaterina Cantacuzino
(1873-1953)
Cetăţean de onoare – titlu conferit prin HCL nr. 225 din 28.09.2023
Ecaterina Cantacuzino s-a născut în anul 1873 și a fost ultimul vlăstar al familiei Sturza de la Miclăușeni.
Ecaterina s-a căsătorit în anul 1897 cu Șerban Cantacuzino, dar nu au avut copii. Soțul ei a murit în anul 1918, Ecaterina Cantacuzino rămânând văduvă de tânără. Ea l-a înfiat pe vărul ei, Matei Ghica Cantacuzino, dar acesta nu s-a dovedit interesat de moșie, emigrând în Occident în timpul celui de-al doilea Război Mondial.
Ecaterina Cantacuzino a fost, alături de mama sa, fondatoare a Liceului de Fete din Roman.
După moartea mamei sale, Ecaterina Cantacuzino continuă să investească în această școală. În perioada 1928-1929 sunt terminate lucrările de construcție la internatul școlii, biblioteca este dotată cu volume și se îmbunătățește înzestrarea cu material didactic.
În primăvara anului 1944, Ecaterina părăsește casa părintească și pleacă în refugiu. Ea a refuzat inițial să evacueze biblioteca de mare valoare pe care o adăpostea Castelul Miclăușeni, predând ulterior Episcopiei Romanului două inventare ale bibliotecii.
Pe 21 aprilie 1947, Ecaterina Cantacuzino a donat Castelul Miclăușeni Episcopiei Romanului, împreună cu parcul de 30 hectare de pădure care-l înconjoară, Biserica ctitorită de părinții săi și toate dependințele, cu scopul de a fi amenajată aici o Mănăstire de maici.
Ecaterina a rămas în Castelul Miclăușeni, alături de maici, până în anul 1953, an în care Mănăstirea a fost desființată, iar călugărițele au fost transferate la Mănăstirea Cozancea-Botoșani.
A murit în anul 1953, după ce a îmbrăcat haina monahală la Schitul Cozancea, sub numele de maica Macrina. Osemintele ei au fost aduse în anul 1970 pentru a fi înmormântate în cimitirul familiei Sturdza de lângă Biserica din Miclăușeni.
