Ieri în comisia de buget a Senatului, un domn senator de la PACE pe nume Paul Gheorghe a decis că momentul vieții lui a sosit. Nu momentul în care studiezi cifrele din bugetul Ministerului Mediului. Momentul în care îi explici unei ministre, în față, cât de incompetentă e. De când o tot aștepta el pentru asta. Din decembrie, cel puțin.

Imaginați-vă energia omului. Luni întregi purtând în el această misiune. Trecând prin coridoare, prin bufetul Senatului, prin ședințe plictisitoare și tot gândindu-se: vine ea odată, și atunci îi arăt eu. Și-a venit. Și i-a arătat. Sau a încercat.

Problema e că „argumentat”, în vocabularul senatorului Paul Gheorghe, înseamnă mai tare. Tonul ridicat, microfonul la maxim, privirea de procuror comunist. Modelul era deja consacrat în aceeași săptămână de dezbateri bugetare: colegul Adrian Câciu bătuse cu pumnul în masă și urlase la președinta comisiei. Standardul era deja stabilit. Civilizația, discutabilă.

Ministra Diana Buzoianu l-a lăsat să termine. Apoi a vorbit.

Aroganțele și lătrătura nu iau locul argumentelor. Dacă mă așteptați din decembrie… să știți că dacă țipați mai tare la microfon nu vă crește bărbăția.”

Drop the mic!

Atât. Fără circ, fără voce ridicată, fără dramă.O constatare. Quasi-medicală. Livrată cu tonul cu care îi explici cuiva că aspirina nu tratează fracturile, cu răbdare, dar fără speranțe prea mari în privința pacientului.

Senatorul Paul Gheorghe a venit să umilească și a plecat cu coada între picioare. Va rămâne în memoria colectivă exact atât cât merită: ca decor.Ca omul fără de care replica aia nu ar fi existat. Ăsta a fost singurul său aport la cultura națională.

În schimb, România produce din când în când, accidental, câte un politician care știe să gândească și să vorbească în același timp. De obicei îi ignorăm. Uneori, dacă suntem norocoși, ne lasă o replică pe care o repetăm ani de zile. Buzoianu tocmai a depus una la arhivă.

Iar medicii spun că țipatul prelungit irită laringele. Senatorul Paul Gheorghe a ieșit din sală cu laringele intact, în schimb cred că bărbăția îl doare și acum.

Vlad Craioveanu

Source