Frații Andrew și Tristan Tate, băieții aceia care fac bani din exploatarea femeilor, au donat 50.000 de euro pentru reconstrucția unei biserici din Teleorman care a ars la începutul acestui an. Ei susțin că au fost impresionați că preotul din localitate, „un om bun”, nu a reușit să strângă suficiente donații mari pentru a o reface, că sunt creștini și că merg la biserică.
„În primul rând, pentru că sunt creștin. Și, în al doilea rând, pentru că Dumnezeu m-a binecuvântat cu succes și cu suficiente resurse financiare cât să pot ajuta personal în cazul unor astfel de situații.(…) Și eu merg la biserică în fiecare duminică”, a „explicat” Tristan Tate motivul pentru care au dat banii.
Și acum, asumându-mi, evident, că nu sunt vreo expertă în creștinism, eu cred așa: mersul la biserică nu te face creștin. A fi creștin înseamnă, mă gândesc, să respecți poruncile Lui, să trăiești în spirit creștin.
Poți merge la biserică cât vrei, te poți muta chiar în ea; dacă viața ta nu se aliniază modelului lăsat de Iisus, dacă lovești, furi, minți, înșeli, dacă exploatezi femei, dacă rănești sufletele și trupurile semenilor tăi, ești orice, dar nu creștin.
Există oameni care merg la biserică imaginându-și că ei chiar sunt creștini când de fapt au treabă doar cu forma, nu cu fondul. Unii dintre ei (în cazurile fericite) se și smeresc cât sunt acolo, alții merg doar ca să ceară: sănătate, bani, binecuvântări (unii oameni cer să le moară dușmanii, brrrr!). Alții, conștient sau nu, încearcă să-și cumpere mântuirea: „Vezi, Doamne, vin în casa Ta, mă închin, Tu ești obligat acum să mă salvezi și să mă duci în Rai.”
Nu. Nu e obligat. Degeaba pupi icoane și asişti la slujbe dacă, atunci când ieși afară din lăcaș, te porți exact cum te purtai înainte și continui să faci rău aproapelui tău.
Nici donațiile nu te fac creștin. Sunt oameni care donează pentru imagine, PR, pur și simplu pentru că dă bine. Sunt alții care o fac, conștient sau nu, în ideea de troc, încercând să-și cumpere colțișorul de rai.
Înțeleg că Tate-ii vor să pară masculi feroce, bărbați fatali ai zilelor noastre. N-au decât să rămână modele de „masculinitate” pentru cocalari și oameni defecți care obiectifică femeia. Dar să intre în rolul de modele de creștini — asta da sărit de cal.